La solicitarea FSTFR, dl. Dr. psihiatru Mihai Tetraru a realizat o serie de studii pe care urmeaza sa le publicam pe www.fstfr.ro.  Primul studiu pe care il prezentam astazi  se refera la:

Consideraţii  privind  susţinerea  psihologică -psihoterapeutică a  mecanicilor  de  locomotivă după  evenimente  de  drum

=====

Dr. Mihai Tetraru

Medic primar psihiatrie

Doctor în medicină

Supraspecializare psihoterapie

Calea ferată este sistemul de transport cel mai complex, care este şi devine extrem de eficient, în condiţiile în care fiecare funcţie contribuie la buna funcţionare a ansamblului. Nu putem să negăm importanţa echilibrului psihic pentru toate persoanele angajate în operatorii de transport de marfă şi de călători, dar în raportul de faţă  încercăm să semnalăm unele probleme de ordin mental la personalul de locomotivă.  Aspectul vizat este cel al nivelului de linişte pe care mecanicii îl prezintă  după  ce au fost implicaţi in evenimente de drum (accidente, deraieri etc.). Acest studiu este o rezultantă a însoţirilor în postul de conducere al diverselor locomotive pe o perioadă de 18 luni.

Plecând de la axioma conform căreia echilibrul psihic al oricărui individ este foarte variabil, amintim de nivelul de încordare, de ne-relaxare din zilele noastre, numit anxietate. Nu este o problem  patologică, ci doar o rezultantă a felului de a inter-relaţiona al oamenilor în prezent. În acest context, orice factor de mediu care pentru individ reprezintă o ameninţare (fizică sau spirituală) duce la o creştere normală a anxietăţii. Mai concret, a fi martor la un deces violent, vizionarea unui accident, a unei catastrofe etc. duc la o pierdere temporară a nivelului de echilibru psihic. În Clasificarea Internaţională a Maladiilor (I.C.D.) acest fenomen se numeste reacţie psihică. Subliniem încă o dată că această entitate este normală şi, dimpotrivă, ar fi patologic dacă  omul nu ar avea nici o manifestare sau chiar ar reacţiona paradoxal (ar râde, s-ar bucura) ceea ce ar face parte din manifestările de tip schizofren sau schizoid. Şi tot în I.C.D. se subliniază că reacţia psihică prezintă o vindecare completă fără sau cu un suport psihoterapeutic minim in următoarele intervale:

- până la 1 lună şi atunci se numeşte reacţie acută de stress;

- între 1 şi 6 luni şi atunci se intitulează reacţie posttraumatică de stress.

De aici se desprinde o concluzie foarte importantă: până la împlinirea a 1 lună de la producerea evenimentului de cale ferată, mecanicul implicat trebuie să beneficieze de un concediu obligatoriu, fără a fi considerat inapt ulterior (sau apt cu re-examinare). Sigur că vizita medicală periodică rămâne valabilă (la momentul obişnuit), dar faptul că a avut o reactie psihică cu repaus ulterior de 1 lună nu trebuie să implice vizite medicale mai dese.

În cadrul definiţiei reacţiei acute de stress, se subliniază că vindecarea este totală, dacă  individual este izolat de condiţiile care i-ar putea reaminti ceea ce s-a întamplat. De aici apare  o altă concluzie foarte  importantă: dacă vrem ca mecanicul de locomotivă să-şi revină complet, trebuie să nu i se aducă  aminte în perioada respectivă de eveniment. Cu alte cuvinte, practicile multor organe de control sau chiar ale procuraturii (cum s-a întâmplat la evenimentul de la Valea Călugărească din mai 2008) de a-l cerceta pe mecanic imediat după incident (sau de a analiza banda de la tahometru de faţă cu mecanicul) sunt nişte demersuri total antiterapeutice.

La expirarea timpului de 1 lună, mecanicul respectiv ar trebui examinat de  un psihiatru din transporturi şi dacă simptomele de re-evocare (amintirea unor scene sau vise tip coşmar cu imagini de la eveniment) au dispărut, atunci se poate trece la anchetarea persoanei (în cazul, evident, când ar fi găsit vinovat).

În cazul în care simptomele de re-evocare persistă s-ar putea proceda la o continuare a repausului intelectual,  întrucât  de această dată ar fi vorba de o reacţie posttraumatică de stress. Subliniem încă o dată că dacă individual implicat  uită evenimentul într-o lună, iar altul in 3-4 luni, asta nu înseamnă că primul este sănătos iar celălalt “nebun”.

De asemenea subliniem că ne-respectarea indicaţiei de a nu-i aminti omului ce s-a intamplat, în cazul unei personalităţi labile (şi iarăşi asta nu inseamna că era “nebun” dinainte), favorizează sau chiar deschide poarta unor tulburări psihice propriu-zise (unele mai uşoare, de exemplu depresie, altele mai severe – schizofrenie – cu impresia că vede aievea sau aude – cu alte cuvinte are halucinaţii – ce s-a întâmplat atunci).

Un alt aspect care ţine de susţinerea psihică a unui mecanic de locomotivă care a trecut printr-un eveniment de drum, trebuie să fie interzicerea accesului organelor de poliţie şi ale procuraturii la anchetarea direct a persoanei. Să nu uităm că vânătoarea de vrăjitoare poate să ducă la o frică socială a oamenilor de a mai urma un anumit domeniu (cum se întâmplă, de exemplu, şi la acuzarea in bloc a personalului medical de o culpă a unui individ) şi atunci rămâi fără persoane instruite in funcţia respectivă.

Abordarea psihoterapeutică  este o altă faţă a susţinerii psihologice in cazul unui eveniment de drum. Trebuie să reamintim pe scurt că psihoterapia este activitatea prin care psihicul unei persoane este influenţat pozitiv de către psihicul altei persoane – specialist absolvent al unor cursuri post-universitare.

În acest sens, recomandăm psihoterapia de relaxare (intrucât există multe alte variante, cum ar fi psihanaliza, dar care sunt greoaie). Subiectul este invitat să se aşeze confortabil şi pe  un fond muzical special, să se concentreze pe ceva foarte simplu (cel mai frecvent ieşirea şi intrarea regulată şi rară a aerului in plămâni). Repetând procedura de două ori pe saptămână se va obişnui (se va “dresa”) subconştientul să neglijeze amintirea obsesivă şi să revină la nivelul de relaxare anterior.

În concluzie, sperăm că prin luarea in considerare a părerilor specialiştilor (lucru care, de exemplu, în Franţa se practică regulat – vezi Cabinetul Medical Regional din Lille, Dr. J. Ch. Archange) vom reuşi până la urmă să nu mai “gonim”  indivizii care şi-ar dori să devină mecanici de locomotivă, iar celor care ocupă in prezent această funcţie, să li se ofere condiţii mai liniştite de a lucra.

Posturi asemanatoare:

1. Consideraţii privind unii factori ce influenţează comportamentul personalului de locomotivă în timpul serviciului
2. Peste 120 de călători ai unui tren, rămaşi în câmp după ce locomotiva a luat foc
3. Monitorul oficial: Certificarea Mecanicilor De Locomotiva
4. Studiu privind impactul psihic al suicidului asupra mecanicului de locomotiva
5. NECESITATEA PSIHOTERAPIEI MECANICULUI DE LOCOMOTIVA